”Cea mai mare cruzime e să strici nebunului mândria nebuniei sale şi prostului bucuria prostiei sale.” – Nicolae IORGA
Într-un creier uman există între 85 și 100 miliarde de neuroni, fiecare dintre ei având cam 10.000 de conexiuni. În cazul în care toți neuronii tăi sunt funcționali și bine ”educați”, îți va fi ușor să recunoști un prost. Și tot atât de ușor îți vei da seama că nu poți face nimic să îl ajuți.
Prostul nu este niciodată singur, este întotdeauna nedespărțit, sprijinit și împins în față de un întreg alai de ”calități”: încăpățânare, lașitate, iresponsabilitate, fățărnicie, nerușinare, nesimțire, ignoranță, indiferență, cruzime, lene, comoditate, ș.a.m.d. De multe ori, este lipsit de conștiință și empatie, aceasta fiind cea mai urâtă și periculoasă combinație dintre toate.
In ”Legile fundamentale ale prostiei” (The Basic Laws of Human Stupidity), Carlo M. Cipolla definește prostul ca fiind ” o persoană care prin decizia-acțiunea întreprinsă, cauzează simultan pierderi, atât pentru sine, cât și pentru cei afectați de decizia-acțiunea sa”. Tot Cipolla afirma că ”numărul proștilor va fi mereu și inevitabil subestimat de toată lumea”. Asta presupune că nu te vei putea feri niciodată în totalitate de interacțiunea cu ei, din contră. Sigur, te poți izola într-o peșteră, departe de oricine și orice, dar nu poate fi o soluție dacă îți dorești o viață sănătoasă și echilibrată, pe cât posibil, pe toate palierele. Și atunci, ce poți face? Simplu: nu-i utiliza! Evită-i cât de mult poți, nu încuraja relații sau discuții cu ei, iar dacă insistă, există o singură soluție: fuuugi….cât poți de tare!
Totuși, atenție la prostul ”rasat”, cu experiență! Câteodată, ”unii oameni proști își mânuiesc cu abilitate prostia”, cum spunea La Rochefoucauld. Vestea proastă este că, cel puțin la început, te poate păcăli, te poate trage în situații neplăcute, în cazul în care, până să ajungi să îl identifici, îl investești cu încredere sau îi acorzi prezumția de bune intenții. Vestea bună este că nu va dura mult până va da, cum se spune, ”cu bâta-n baltă” și vei putea lua rapid măsuri și decizii corecte pentru înlăturarea unor potențiale daune sau pentru îndreptarea lor, în caz că acestea sunt deja produse.
Dacă încerci să confrunți un prost, ai mari șanse să pierzi. Pierzi timp, energie, legături neuronale perfect funcționale, bani, stare de bine, etc. Pierzi pe toate planurile: psihic, fizic, spiritual, material. Oricum vei analiza situația, îți vei da seama că investiția este atât de proastă, încât vei fi mereu pe minus. Indiferent de contextul sau domeniul în care te întâlnești cu prostul, nu-i da apă la moară.
Dă-i prostului voie să fie prost și va fi cel mai fericit. Lasă-l întotdeauna cu impresia ca are dreptate și va fi și mai fericit. Nu încerca să îl scoți din propria bulă existențială, nu depune efortul de a-i arăta o altă lume decât cea pe care o cunoaște, nu încerca să îl tragi din mediul lui într-un mediu nefamiliar lui. Lasă-l să fie prost, lasă-l să doarmă liniștit, pentru că dacă se va trezi vreodată, se va trezi de la sine. Și nu te supăra niciodată pe un prost. Pe el nu-l doare prostia lui, nu-l deranjează nimic și nu va înțelege niciodată supărarea ta. Cum nu te poți supăra pe Soare că nu răsare noaptea, tot așa nu te poți supăra pe prost pentru că-i prost.
”Ai observat cât de copleşitor este numărul proştilor în lume? Nu râde. Nu-i dispreţui. Proştii sunt necesari oamenilor inteligenţi, tot aşa cum oamenii cinstiţi sunt necesari escrocilor. Proştii calmează şi odihnesc inteligenţele obosite. Grav este atunci când sunt prea mulţi sau prea proşti.” – Sergiu NICOLAESCU
Căutările Almei 