” Fie că e vorba de o casă, fie de stele, fie de pustiu, ceea ce le dă frumusețe rămâne nevăzut.”
– Antoine de Saint-Exupery
De mici suntem educați să nu deschidem ușa casei la întâmplare. Doar pentru că cineva sună la sonerie sau bate în ușă, doar pentru că își declară așa-zisele ”bune intenții” sau doar pentru că îți îndrugă o frumoasă poveste, nu înseamnă că trebuie să deschizi larg ușa. Cei mai mulți ne aducem aminte că, pentru a ne convinge de pericol, exemplul pe care îl primeam de la părinți era povestea ”Capra cu trei iezi”.
Creștem, ne maturizăm și uităm de cele mai multe ori această lecție valoroasă, uităm povestea și morala ei. Ne gândim cu lejeritate că lecția predată era, totuși, doar o poveste. Nimic real. Acea parte luminoasă din noi sau poate doar credulă, inocentă, speră încă în existența binelui, a frumosului, în buna credință, sinceritatea sau onestitatea celorlați.
În speranța că poate așa vom întâlni un viitor prieten bun, un partener sau poate chiar, de ce nu, marea iubire, deschidem larg ușa și invităm înăuntru oameni aparent frumoși, de încredere, bine ”ambalați” și bine ”pregătiți”.
Cum ”Codul bunelor maniere” ne învață să nu le cerem musafirilor să se descalțe, îi invităm cu bucurie să intre și să se simtă ”ca acasă”, nu?!. Numai că, ceea ce nu vom ști niciodată dinainte, este cum arată cu adevărat casa lor, cât de curată este. De cele mai multe ori, aflăm târziu. Aflăm după ce au murdărit-o, au devalizat-o sau au devastat-o pe a noastră. Ospitalitatea și încrederea îți sunt imediat pe deplin ”răsplătite” și se transformă într-un coșmar demn de filmele de groază.
Ce poți să mai faci după ce acel musafir ți-a lăsat numai noroi, mizerie și o duhoare pestilențială în cel mai drag si sfânt loc al tău? Ce poți să mai faci când te simți umilit și batjocorit în propriul sanctuar? Dezamăgit, rănit, nu îți rămâne decât sa strângi, să cureți și să faci în așa fel încât să strălucească iarăși tot ce prețuiești mai mult.
Și da, cred că ai înțeles că aici am scris despre SUFLET….căci CASA, în acest articol, nu este decât REPREZENTAREA SPIRITUALĂ A SUFLETULUI fiecăruia dintre noi.
Ai grijă, te rog, cui îi deschizi ușa, pe cine inviți în sufletul tău, în CASA ta! Adu-ți mereu aminte de lecția din copilărie: nu tot ce este frumos ambalat conține lucruri bune! Astăzi, cei mai mulți oameni își ambalează gunoiul în pungi sau cutii strălucitoare.
Ai grijă, te rog, când intri în CASA altcuiva: nu uita să pășești desculț, în liniște, onorează acel loc și, mai ales, atunci când pleci, mulțumește gazdei pentru ospitalitate!
Căutările Almei 