VIII. SĂ NU FURI.

” Scopul vieţii nu e să fii măreţ, bogat, puternic, ci să-ţi păzeşti sufletul.”

– Lev Tolstoi

Cu ani în urmă, trecând printr-o mare suferință, m-am apucat temeinic să caut și alte explicații ale ei, altele decât cele pe care le studiasem în Facultatea de Psihologie. Nu conștientizam atunci de unde venea această nevoie, doar simțeam că trebuie să fie ”și altceva”, mult mai profund, ceva ce nu îmi puteam explica rațional. A fost momentul în care mi s-a dat acces la o altă dimensiune, la un alt fel de înțelegere a existenței. A fost momentul în care viața mea a căpătat alt sens, altă valoare, acel ”moment de cotitură”. În domeniul spiritual se numește TREZIRE. Am început să caut și să lucrez cu oameni din domeniu, să citesc foarte multe cărți de specialitate, să urmăresc filme și conferințe pe această temă. Nu era suficient, așa că m-am înscris la cursurile unei școli recunoscute internațional și au urmat 3 ani de studiu intensiv, teste și examene. Absorbeam ca un burete toate informațiile pe care le primeam din toate sursele.

Nu am fost o elevă comodă pentru profesorul meu de atunci, dar știam că se crease o legătură specială între noi și atunci profitam bombardându-l cu întrebări incomode. Fiind o grupă cu oameni aflați în diverse stadii de evoluție spirituală, la anumite întrebări nu putea răspunde ”pe șleau”, cum se spune. Dar întotdeauna îmi zâmbea complice și cred că îl amuza și bucura în același timp faptul că, deși veneam cu răspunsurile din exterior, doream o confirmare din partea sa. Un profesor de excepție, un Ghid spiritual minunat, un OM căruia îi voi purta mereu, cu iubire și recunoștință, un profund respect.

Îmi aduc aminte că la unul dintre cursuri, ne explica despre practicile spirituale ”neortodoxe” folosite prin intermediul magiei și una dintre aceste practici era FURTUL DE SUFLET. Ce înseamnă și cum te poți proteja. Nu era un subiect necunoscut pentru mine dar am simțit nevoia, ca de obicei, să îl provoc pe dl. profesor întrebându-l cum se face. Evident că a zâmbit și a trecut elegant peste întrebare.

Se practică, da, atât cu cunoaștere cât și fără. Diferența constă în consecințele pe care ”hoțul” le va avea de suportat ulterior. Intenția conștientă va avea întotdeauna urmări mult mai grave pentru agresor, deoarece cunoașterea presupune o mare responsabilitate, nu îți este dată pentru a face rău unui suflet, ci pentru a-l ajuta, a-l sprijini în evoluția sa. Ai fost dăruit cu acces la cunoaștere, da, însă există și un test care vine la pachet cu acest dar: ce faci cu ceea ce ți s-a dat? Alegerea îți aparține.

Indiferent cum se practică, cu cunoaștere sau fără, această hoție este actul cel mai josnic, cel mai oribil, pe care îl poți comite, cu urmări deosebit de grave, uneori ireparabile. Toate durerile provocate cuiva, toate minciunile, trădările, jignirile, umilințele, violențele de orice natură ar fi ele, pe care le aduci în viața celor din jurul tău, știrbesc integritatea și valoarea inestimabilă a sufletului fiecăreia dintre acele persoane. Sufletul este darul lui Dumnezeu, partea Divină din fiecare dintre noi.

Poți face multe în această viață care ți s-a dat, dar niciodată, NICIODATĂ, nu te apropia și nu te atinge de sufletul cuiva dacă intenția ta nu este de a-l vindeca, a-l iubi, a-l ajuta, a-l îngriji și a proteja acel suflet!

Dacă ești în suferință, ești nevindecat, nu ești întreg, stai deoparte! Nu te aventura și nu te folosi de ceilalți, nu căuta vindecarea și reîntregirea ta furând din sufletul altcuiva….pentru că, nu numai că nu te vei reîntregi pe tine, îi vei trage și pe ceilalți în abisul tău, în golul tău, în suferința ta…

Răul făcut altora nu te va vindeca, te va ține doar prizonier în propriul întuneric.